Nu știu de când n-am fost să beau o cafea în oraș, să stau la taclale, să chefuiesc. Nu îmi plac chefurile. Așa sunt eu. Întâmplarea a făcut să ajung într-un sat unde singurii săteni dispuși să stea de vorbă cu mine erau la bar. Tremuram de frig, dar oamenii ăștia beau bere în fața fostei cooperative, râdeau, fumau și discutau politică. M-am prezentat și i-am întrebat despre problemele cu care se confruntă în comună. Un bade, cu mustața galbenă de la atâta fumat, cu ochii roșii de la oboseală sau alcool, și-a ridicat șapca roasă și m-a întrebat de pandemie, unde naiba e pandemia, ce s-a întâmplat cu izoletele, cu măștile? Pe moment m-am enervat, dar mi-am dat seama că omul avea dreptate, că întrebarea lui e pertinentă. Veșnic am militat pentru medicina autorizată, pentru știință, știți voi, pentru toate alea. M-am vaccinat de trei ori, am avut așteptări, pretenții, m-am simțit în siguranță. Mulți mi-au spus că sunt un prost și chiar sunt în anumite privințe pentru că naivitatea și încrederea în oameni se plătește scump. Lăsând la o parte prostia, chiar așa, unde e pandemia, unde a dispărut? S-a evaporat brusc. Se mai vaccinează cineva în Sălaj, mai știe cineva despre boală, despre morți, răniți și toate alea? Pe medici îi respect, îi apreciez, trebuie susținuți, dar nu mai înțeleg nimic. Gata, nu ne mai îndeamnă nimeni să ne vaccinăm, acum vorbim despre război și despre iod, despre posibile atacuri nucleare, despre gazul tot mai scump, astea sunt subiectele zilei. A, era să uit. A mai apărut un subiect intens dezbătut prin crâșmele Zalăului, printre rafturile magazinelor, inclusiv pe holurile spitalelor. Cum, nu știați? Cică se moare în draci de la vaccin, asta mi-a spus o veche prietenă. Aceeași prietenă mi-a trimis seara un filmuleț cu cei care se luptau să stârpească țânțarii de pe stradă pulverizând în aer tot felul de substanțe. Femeia credea că e gaz, că e uneltire împotriva noastră. M-am tâmpit eu sau femeia e nebună, clar. Gata, m-am liniștit, pandemia a plecat, ne putem vedea de datul cu părerea pe Facebook, locul unde trăim o altă viață.
[…] Nu știu de când n-am fost să beau o cafea în oraș, să stau la taclale, să chefuiesc. Nu îmi plac chefurile. Așa sunt eu. Întâmplarea a făcut să ajung într-un sat unde singurii săteni dispuși să stea de vorbă cu mine erau la bar. Tremuram de frig, dar oamenii ăștia beau bere în fața fostei cooperative, râdeau, fumau și discutau politică. M-am prezentat și i-am întrebat despre problemele cu care se confruntă în comună. Un bade, cu mustața galbenă de la atâta fumat, cu ochii roșii de la oboseală… Citeste mai mult […]
Intuiția e corectă, după ce mass-media a speriat lumea cu covid, au venit facturile de spaimă iar în ultima perioadă se profilează ultima găselniță, bomba atomică a lui Putin !